fbpx

“Pasiunea faţă de istoria familiei este dragostea cea mare a vieţii mele”

Interviu cu Petru Șarcov, inițiatorul și autorul proiectului Călăuza Familiei.

– Cum a venit ideea elaborării unei cronici-unicat, concepută pentru a fi gazda unei istorii de familie?
– Dorinţa de a cunoaşte trecutul şi istoria neamului o mototolesc în minte de mic. Un imbold pronunţat, însă, mi l-a indus trezirea naţională şi spirituală a neamului nostru, produsă de evenimentele anilor ‘90. Conturarea ideii a durat doar 20 de ani, începută fiind din 1992, când am iniţiat lucrarea, și culminând în 2012, când am ţinut în mâini primul exemplar tipărit. Din acel moment mi-am dat seama că dragostea şi pasiunea faţă de istoria familiei mă domină în continuare. Mai mult decât atât, am înţeles că este dragostea cea mare a vieţii mele.

– De ce aţi insistat ca aceasta să conțină amprenta directă a generațiilor?
– Soarta nu mi-a oferit șansa de a-mi cunoaşte buneii, căci au plecat la Domnul mult prea devreme. Părinţii mei, dar şi sătenii, mi-au vorbit mult despre viaţa lor frumoasă, demnă de urmat. Sorbeam acele amintiri dar îmi doream mereu mai mult.
Acest sentiment m-a marcat să iniţiez propriile cercetări. Iniţial am căutat pârghii în arhiva familiei, dar nu am găsit decât acte oficiale şi ceva informaţii în cartea de istorie a localităţii în care s-au născut buneii. Abia mai apoi, discutând cu cei din jur şi consultând literatura de specialitate, am descoperit în tradiţia neamului nostru un gol. Știam că familia mea, inclusiv buneii şi străbunii, a păstrat valorile şi tezaurul spiritual din care m-am alimentat şi eu respectând tradiţia şi obiceiurile străbune. Nu-mi rămânea decât să umplu acest gol spiritual cu un produs original care ar fi înveşnicit istoria neamului şi ar fi fost o dovadă incontestabilă oferită urmaşilor.
Pentru că am dat şansă existenţei Călăuzei Familiei, acum totul a devenit mult mai simplu. Unicul efort pe care trebuie să îl depună familia este notarea celor mai importante evenimente din viaţă – pornind de la naştere şi culminând cu alcătuirea testamentului, şi locul aflării pentru veşnicie. Totul fără a apela la cronicari şi cronici, fără a depune mare efort şi a cheltui sume enorme de bani. Acum tot de ce are nevoie este dorinţa de a înveşnici trecutul aşa cum a făcut-o şi poetul Vasile Romanciuc prin versurile sale:
„Busuioc la naştere,
Busuioc la moarte,
Floare de tristeţe,
Floare de noroc.
Viaţa noastră toată,
Doamne, cum încape,
Între două fire,
Mici de busuioc”.

– Varianta de titlu pentru care aţi optat până la urmă este una foarte potrivită pentru un volum ce urmează a fi păstrat la loc de cinste. Și totuși, de ce anume Călăuza Familiei?

– Sunt conştient de faptul că un titlu spune mult despre o carte. El îi poate genera respect sau o poate desfigura. De aceea, procesul de formulare a titlului a durat şi a fost unul foarte anevoios. O perioadă opţiunea mea oscila între Oglinda sufletului şi Cronica familiei.
Mereu mă întrebam ce reprezenta produsul la care lucram? Un început de cronică? Un document? O epistolie? Un înscris? O mărturie? O călăuză a unei dinastii? Şi da, până la urmă este o Călăuză a Familiei, pentru că le înglobează pe toate. Din conţinutul ei copiii și urmaşii lor vor lua cunoştinţă de tot ce am realizat noi în viaţă, greşeli şi succese, sfaturi şi concluzii, înălţări şi căderi, dragoste şi ură, bogăţie şi sărăcie. Călăuza Familiei le va servi drept oglindă în care vor putea privi înfăptuirile trăite şi simţite de strămoşi. Urmărind practica vieţii şi încercările la care am fost supuşi noi, ei vor căpăta cele mai valoroase experienţe.

– Vorbiţi-ne despre scopul publicației.
– M-am trezit cu o dorinţă puternică de a cunoaşte istoria familiei, de a înţelege cum străbunii mei îşi organizau viaţa. Doamne, cât de fericit aş fi să găsesc un cuvânt, o frază, o scrisoare, un îndemn scris de bunei sau străbunei. Le-aș citi cu mâinile tremurânde, aș plânge mult vărsând lacrimi de pocăinţă asupra acestei relicve şi aş prețui-o mult mai mult decât toți banii ţării în care vieţuiesc.
Copiii mei au crescut şi sfaturile mele li se par inutile iar îndemnurile demodate. Iată de ce am decis că le voi consemna în cartea familiei, care le va rămâne ca povăţuitor când nu voi mai fi, iar ei vor înţelege câtă nevoie au de susţinerea unui om drag. Cronica ar fi o călăuză şi pentru nepoţi, strănepoţi, pe care nu am speranţa să-i cunosc oameni în toată firea, cu atât mai mult să-i prind în momentul când ei ar fi dispuşi să mă asculte. Cu toate astea, am soluţia la îndemână – le voi nota cu dragoste tot ceea ce cred că ar fi dorit să audă. Astfel, le voi transmite sentimentele şi trăirile care îmi completează viaţa.
Un alt argument neordinar sunt prietenii, cărora vreau să le mulţumesc pentru faptul că m-au susţinut în viaţă. Demult le promisesem că voi scrie o istorie în care se vor regăsi ca protagonişti. Îmi dădeam seama că e imposibil să unesc într-o lucrare soarta unor destine atât de diferite. Apariţia Călăuzei, însă, mi-a oferit soluţia oportună. Mi-am îndeplinit promisiunea, acum fiecare prieten, persoană din viaţa mea va deveni personaj al cărţii sale.

– Că tot aţi povestit despre ataşamentul faţă de prieteni, suntem curioși cine a fost primul norocos care a primit în dar Călăuza Familiei?
– Primul deţinător al lucrării a devenit redactorul volumului, Valentina Butnaru, preşedinte al societăţii Limba Noastră cea Română din Chişinău. Mai apoi, am avut grijă ca setul să ajungă în familia Regală a României, pe masa unor preşedinţi de ţară, membri de guvern, dar şi în mâinile altor persoane cu averi impunătoare şi funcţii deosebite.

– Este logic faptul că publicul ţintă al cronicii nu au fost doar demnitarii de stat. În general, cine sunt cei care solicită Călăuza Familiei?
– Interes pentru Călăuza Familiei au manifestat toate categoriile de cetăţeni, chiar şi cei de 18-20 ani, dar și persoanele cu o vârstă înaintată. Până la moment cei mai activi solicitanţi sunt femeile cu o vârstă cuprinsă între 25 şi 45 de ani. Dar, în general, utilizatorii produsului sunt persoanele ce păstrează în suflet dragostea de neam, de tradiţii, de tot ce înseamnă patrie. Sunt oameni cu un nivel de cultură corespunzător, inteligenţi, insistenţi. Oameni care au dorinţa de a lăsa o cronică valoroasă urmaşilor.

– Și pentru că este un produs inedit, unic, ce reacţii a provocat Călăuza Familiei?
– Aşa cum am şi aşteptat, Călăuza Familiei a intrat în casele oamenilor provocând emoții și bucurie, lacrimi şi zâmbete, regrete şi speranţe. Și înţelegând încărcătura ei spirituală, mulţi au considerat-o un cadou inedit pentru orice familie, de aceea au oferit-o oamenilor dragi, cumetrilor şi naşilor. Preoţii au utilizat-o la cununii şi botez. Funcţionarii de stat de nivel republican au dăruit-o oaspeţilor şi gazdelor din alte ţări. Astfel, Călăuza Familiei a ajuns să vegheze la căpătâiul istoriei unor familii din Norvegia, Japonia, SUA, Canada, Brazilia, Africa de Sud, Coreea de Sud, Rusia, Marea Britanie, Franţa, Germania, Elveţia, Italia, Austria, Grecia, Portugalia, Spania, Irlanda ș.a.